Poveste micuțului orfan MIHU


Un ORFAN mare și unul MIC!
„Eu sunt Mihăiță, am 6 anişori şi locuiesc în Comuna Cilibia din Județul Buzău. Am doi frățiori în vârstă de 12 şi respectiv 21 de ani.
Bunica are grijă de noi cum poate ea mai bine, deși vârsta de 86 de ani abia îi permite să stea în picioare!
Noi ar fi trebuit să îi oferim o bătrânețe uşoară, dar destinul ne-a adus aici…

Am venit pe lume cu un defect la picioare (varus equin) şi nu am putut să fac primii paşi niciodată deşi îmi doresc din tot sufletelul meu să alerg, să mă bucur de copii şi să îmi ajut bunica.
Am fost dus la diferiţi medici, însă operația pentru corectarea oaselor costă foarte mult, iar familia mea fiind foarte săracă nu îşi  poate permite.
Am învățat să mă târăsc aşa cum pot dar sper cândva…să am şi eu o copilărie ca toți ceilalti de vârste fragede.

Intr-o zi, tatăl meu a căzut, iar în scurt timp, un cheag de sânge a plecat spre plămâni şi a murit….şi ca şi cum nu aş fi fost destul de bătut de soartă am pierdut-o şi pe mami la un an după tata, o boală nemiloasă i-a răpus ficatul.
Acum, bunica ne este şi mamă şi tată.
Incercand zilnic să înlocuiesc mersul cu târâtul, mi-am făcut o rană gravă la picior care mă topeşte de durere…”

Așa suna strigătul de ajutor al lui MIHU în anul 2020, copilul nostru orfan, adoptat de o mare familie din mediul online. Proaspăt orfană și eu i-am înțeles durerea, diferența dintre noi fiind aceea e eu eram un ORFAN mare, iar el, un pui de OM, părinții plecând la Ceruri atunci cand el avea cea mai mare nevoie!
Am reușit să îl ducem la 3 operații în Turcia, pentru ambele picioare carora li sa facut îndreptare și transfer de tendoane, a stat alături de fratele său mai mare 1 an pe teritoriul statului turc, a efectuat 55 de ședințe de fizioterapie și am reușit să ne bucurăm de primii lui pași! Cu cadru!


„Ne-am încăpățânat” mai apoi, să le construim și o căsuță și AM REUSIT! O căsuță cu 1600 mp aferenți unde am pus cărămidă peste cărămidă, iar astăzi se bucură de ea, dând uitării cocioaba unde s-a născut și târât în țărână!
Mihu a rămas copilul nostru de suflet, copilul pentru care plătim și astăzi terapii de recuperare, pe care îl ducem în vacanțe și încercăm să îi oferim o educație aleasă! Mihu a fost lecția noastră despre ceea ce însemnă VIAȚĂ, greutățile zilnice, foame, neputința  ambiție, perseverență, lupta pentru supraviețuire….învinse toate cu zâmbetul pe buze!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *